CHRistian Paraschiv

"My work and the life of my family have been marked by our exile from Romania to  France in 1986. From the very beginning, there has been a search for identity, marked by my intial position towards a dictatorship that crushes as well as drives many people into “ a state of waiting ”, a state which had often been favored by the orthodox culture which has pushed towards the acceptance or the martyrology as my friend, Ion Grigorescu, often used in his discourse.

I myself have experienced this motionless state of  “this frozen time” as an obligation for a permanent challenge. Therefore, the exile acts as a forge speeding up the flames of memory and identity: the rupture induced by the exile makes this research even more important and doubles the theme of our memory, of the reconstruction of a history.

My first painting exhibition in 1978 in Bucharest already focused on the body and  death themes. In 1980, also in the same city, at Simeza Gallery, the fragmentation of a photographic image, parceling, sketches this purpose and this form which will be recurrent up to present. 

The themes of the sheep, the herd,  the shepherd and the wolf represent an efficient and transversal metaphor, both religious, social and political.

This alternation of photographic and painted works, having been followed systematically until now within a mixed media of drawing, painting and engraving, of volume and  action, of photography and fingerprinting or the culture of the skin…up to the sampling of my own skin, has been marked by my will to embrace all techniques, from the most traditional to the most innovative.

The “Feminine –Masculine” series are a manner both of questioning identity and at the same time of challenging social normalization and socialist orthodoxy of dictatorship along with the spiritual orthodox culture in its blockages and prohibitions.

My work has been built on  this tripod of memory / identity / exile. "

 

 

Download Christian Paraschiv's CV

 


"Opera mea şi viaţa familiei mele au fost marcate de exilul şi mutarea în Franţa din 1986. De la bun început a fost vorba despre o căutare a sinelui, marcată de poziţia mea iniţială în raport cu dictatura care distruge şi care provoacă o permanentă stare de aşteptare, favorizată de identitatea noastră ortodoxă, care acceptă sacrificiul şi chiar martiriul, aşa cum spune bunul meu prieten Ion Grigorescu.

Ca artist, am experimentat această stare de timp îngheţat, ca un imbold spre căutarea permanentă a unei provocari. Exilul acţionează ca un accelerator al memoriei şi al identitaţii : ruptura provocată de exil potenţează efortul de căutare, evidenţiind în mod decisiv demersul de reconstrucţie a memoriei colective şi a istoriei.

Prima mea expoziţie de pictură, care a avut loc în anul 1978 la Bucureşti avea deja ca temă centrală corpul şi moartea. În 1980 în cadrul unei alte expoziţii tot în Bucureşti  la galeria Simeza am prezentat fragmentarea imaginii fotografice în raport cu imaginea corpului, care va deveni un motiv recurent în opera mea.

Temele oii, a turmei, a ciobanului şi a lupului sunt pentru mine metafore transversale şi eficiente, care abordează atât dimensiunea religioasă, cât şi cea socială şi politică.

De-a lungul timpului am abordat toate tipurile de tehnică, de la cele mai tradiţionale, până la cele mai inovatoare. Am alternat fotografia şi pictura şi am lucrat în mod sistematic cu tehnici mixte, îmbînand desen, pictură, gravură, obiect, instalalţie, artă performativă, până la cultura de piele şi recoltarea pielii de pe propriul corp.

Ciclul de lucrări Feminin – Masculin reprezintă o chestionare a identităţii şi în acelaşi timp o provocare a normalizării sociale şi a dictaturii de tip ortodox şi socialist, cu dimensiunea spirituală a culturii ortodoxe, acaparată de blocaje şi prohibiţii.

Opera mea a fost construită pe aceste trei coordonate : memorie / identitate / exil. " 

 

Descarcă CV-ul Christian Paraschiv